Made
Editoriale MADE | Cunoasteti expresia “a sta de sase”
Editoriale
Romania egal produs. Apoi brand.
de Bogdan Branzas
Clientii, petrolul si Creatia Publicitara
de Dragos Alexa
Vin studentii
de Calin Crainic
Business networking o solutie inteligenta pentru cresterea vanzarilor
de Calin Biris
Cunoasteti expresia “a sta de sase”
de Calin Crainic
Frunza si vorba dulce romaneasca
de Renate Roca-Rozenberg
Educatia vizuala se face mergand pe strada
de Vlad Sulea
Mi-aduc aminte cum tototot ma scuipam
de Calin Crainic
Unde se duc ziaristii cand se duc
de Renate Roca-Rozenberg
Creativitate prin actorie
de Diana Bota
Odata mi-am bagat pumnul in gura singur si nu mi l-am mai putut scoate
de Calin Crainic
De la Branding de Cluj la Bhangra Party
de Diana Bota
Despre pasiune si marketing
de Diana Bota
Despre cum si de ce este MADE
de Vlad Sulea
Cunoasteti expresia “a sta de sase”
16.08.2010
Calin Crainic
creative director Vitrina Advertising
Alte articole de Calin Crainic
Va zic si de unde vinde, desi toata lumea stie. In primul razboi mondial cica, pilotii isi semnalizau unul altuia pericolul prin cifre: "sase" insemna "avion in spate", avion la pozitia 6 (pe cadranul unui ceas imaginar, adica avion "la coada"). De acolo: "saseeee". Era modul lor de a-si pazi spatele. Faptul asta, peste ani si ani a ajuns si in marketing intr-o traducere mai libera: "a-ti acoperi curu'".

E o tehnica de supravietuire recunoscuta pe intreg teritoriul patriei si pe toata plaja de indeletniciri dar parca efectele dezastruoase pe piata se simt mai abitir atunci cand vorbim de marketing si de omul care il face posibil. Nu ma intereseaza politici de pret, tehnici de distributie si alte puncte din fisa postului acestuia. Vorbesc acum exclusiv de comunicare. Vorbesc acum exclusiv de relatia dintre omul de la marketing (clientul, bre) si agentii (branding, advertising, pr, si cate or mai fi). Ce inseamna "sa iti acoperi curu'" in marketing din punct de vedere al promovarii, al comunicarii, al branding-ului? Incepem.

Sa faci pitch-uri, bunaoara. Zeci de pitch-uri, sute de pich-uri, zi un numar absurd, sute de zeci de piciuri. In continuu. Pentru orice cacat, pentru orice afis, pentru orice virgula, pentru machete de necrolog, de divorturi, de avorturi, pentru poze de buletin, pentru tot. Campania si pitch-ul. Mi se pare jenant sa justific de ce "nu se face asa ceva". Zic totusi, poate ajuta: de aia ma ca iti urla brandul de durere. Cum se poate mai sa faci posta din el? Sa il dai ba la aia, ba la aia, ba la toata lumea si tu sa te freci satisfacut la maini pe margine si sa numeri castigul scotocind in indicatori de tipul top of mind sau vanzari. Ce denota asta? Poate lipsa de criterii, poate cinism, poate o banala problema de "afectivitate": incapacitatea de a indura o relatie cu agentia pe un termen cat de cat mediu nu da nimanui de gandit? Poate marlanie (organizeaza pitch-ul doar pentru a primi idei creative si strategii de comunicare argumentate si pe gratis). In fine, poate profesionalism.

Mai departe. Alta. Sa te ascunzi in spatele expresiei "focus-group" pentru a scapa de responsabilitatea asumarii unei decizii. Nu tu ghid de interviu, nu tu agentie de research, nu tu nimic. Pe ieftineala. Arati schita (inutil sa mai spun ca nu vorbim de executii finale), amaratul de storyboard, macheta sau ce o mai fi, tuturor. Secretara, portarul, "fiica studenta", subalterni, toti evalueaza, comenteaza, observa si sugestioneaza. Focus group, daca ne intreaba cineva. Sa nu uitam. Toti au o parere. Sa ai o parere e semn de inteligenta, nimeni nu o sa refuze ospatul ("hai sa mai mancam o agentie azi"), nimeni nu o sa se abtina de la "a comenta", (doar "ne intreaba sefu'). Va zic si care e mecanismul din mintiuca oparita a subalternului intrebat: "ma, daca i-ar placea nu mi-ar cere parerea. Daca mi-o cere inseamna ca nu-i sigur. Daca nu-i sigur inseamna ca nu-i place 100%, poate nu-i place deloc. Cine sunt eu sa ma opun?". Focus group, da? Argumente se gasesc, oho, de vorbit toti vorbim ca toti avem gura. De aici pana la dezastru nu mai e decat un mail sau un telefon. De asumarea responsabilitatii vorbeam. De oameni platiti pentru a lua decizii. De impostura, de mimare, de indolenta, de incompetenta.

Sunt doar doua fulguiri de gand, posibile ratiuni pentru care in 20 de ani nu stiu daca avem branduri romanesti de numarat pe o mana.

Cat despre Cluj, numai de bine, ca sa zicem asa.